AUGMENTAREA MAMARA  (MARIREA SANILOR)

 

Marirea sanilor (augmentarea mamara) se realizeaza cu ajutorul implantelor mamare in vedera maririi volumului si a proiectiei sanilor sau pentru a obtine simetria acestora; este utilizata pentru:

·        Marirea sanilor

·        Refacerea volumului si consistentei sanilor dupa sarcina sau scaderea in greutate

·        Obtinerea simetriei sanilor din punct de vedere al formei si marimii

·        Augmentarea mamara nu corecteaza sanii ptozati (lasati); in cazul in care se doreste marirea sanilor si corectarea pozitiei precum si a formei sanilor ptozati, concomitent cu augmentarea mamara trebuie efectuata si interventia chirurgicala de ridicare a sanilor (mamopexia).

Femeile adulte, indiferent de varsta, pot beneficia de augmentarea mamara pentru marirea volumul sanilor sau a refacerii consistentei acestora. Este recomandat ca sanul sa fie dezvoltat complet inainte de a realiza augmentarea mamara. Femeile trebuie informate ca, in general, augmentarea mamara nu influenteaza alaptarea.

O femeie motivata de dorinta proprie de a avea sani mai mari va fi cel mai adesea multumita de rezultatele augmentarii mamare. Cele mai bune candidate pentru aceasta procedura sunt:

·        Pacientele sanatoase, fara afectiuni care sa influenteze procesul de vindecare

·        Nefumatoare

·        Persoanele cu aspect placut care doresc in mod special imbunatatirea aspectului corporal

Succesul procedurii, siguranta si rezultatele augmentarii mamare necesita ca:

·        Pacienta sa-si exprime deschis dorintele chirurgului plastician

·        Antecedentele medicale, consumul de medicamente, vitamine, suplimente naturale,  alcool, tutun, droguri sa fie prezentate deschis  medicului

·        Medicul sa fie informat cu privire la existenta cazurilor de cancer de san in familia femeii care doreste sa efectueze interventia de augmentare mamara

·        Pacienta sa urmeze intocmai indicatiile chirurgului plastician

Augmentarea mamara se realizeaza utilizand implante (proteze) mamare biocompatibile, cu suprafata  neteda sau texturata, umplute cu gel de silicon sau ser fiziologic. Plasarea implantelor, tipul si volumul acestora vor fi determinate avand in vedere tipul de san, forma corpului si dorinta femeii precum si experienta chirurgului plastician. In cazul plasarii subglandulare (sub glanda mamara), exista posibilitatea ca marginile implantului sa vie vizibile, iar incidenta contracturii capsulare este crescuta. In cazul plasarii submusculare (sub muschiul pectoral), marginile implantului sunt mult mai bine mascate, dar exista posibilitatea deplasarii acestuia din cauza contractiilor muschiului pectoral.Plasarea subfasciala (sub fascia pectoralului) a implantelor beneficiaza de advantajele ambelor tehnici (subglandulara si submusculara) fara dezavantajele acestora.

Implantele mamare nu influenteaza starea de sanatate a sanilor. Cercetarile stiintifice au evidentiat ca nu exista legaturi intre implantele mamare si bolile auto-imune, bolile sistemice sau cancerul mamar. Oricum, implantele mamare creaza modificari mai mult sau mai putin vizibile ale aspectului si consistentei sanului. Contractura capsulara, o reactie care determina deformarea sanului datorita capsulei fibroase formate in jurul implantului, poate apare in proportie variabila; se trateaza chirurgical, dar corectarea nu este intotdeauna definitiva.

Implantele mamare nu sunt garantate pe viata si o alta interventie chirurgicala de inlocuire a unuia sau ambelor implante poate fi necesara in viitor. Sarcina, scaderea in greutate sau menopauza pot influenta aspectul sanilor cu implante în cursul vietii.

Este recomandat ca inainte de augmentarea mamara sa se efectueze o echografie mamara sau mamografie pentru stabilirea starii de sanatate a sanilor si pentru evaluarea comparativa ulterioara. Dupa augmentarea mamara, mamografia este tehnic dificil de realizat. Femeile care au implante mamare trebuie sa informeze medicul de existenta lor la orice examinare a sanilor.

Posibilele riscuri ale augmentarii mamare sunt reprezentate de hemoragie, infectie, vindecarea defectuoasa a inciziilor, cicatrici si modificarea sensibilitatii mamelonului sau a sanului care este de obicei temporara. Contractura capsulara este posibila si poate necesita interventie chirurgicala.  Ca la orice interventie chirurgicala sunt prezente riscurile asociate  anesteziei.

Dupa finalizarea interventiei chirurgicale inciziile sunt pansate si un sutien special (bustiera) este aplicat pentru a reduce edemul postoperator, sustine sanul si ajuta procesul de vindecare.

Faza initiala a procesului de vindecare poate include edem, inflamatie si discomfort la nivelul inciziilor si al sanilor in general. Disconfortul sau durerea sunt comune oricarei interventii chirurgicale si se controleaza medicamentos. Este recomandat ca bustiera sa fie purtata cateva saptamani. Revenirea la activitatile usoare, normale este posibila la 1 – 2 zile dupa operatie.

Vindecarea initiala a plagii dureaza 1- 2 saptamani, moment in care se vor extrage firele de sutura. Pacienta poate reincepe munca si activitatile normale atat timp cat nu efectueaza efort fizic.

Procesul de vindecare continua in urmatoarele saptamani, timp in care edemul postoperator se reduce, pozitia implantelor se definitiveaza si cicatricile postoperatorii se atenueaza; liniile de incizie (cicatricile), desi permanente, sunt abia vizibile.

Rezultatul augmentarii mamare este vizibil imediat. Rezultatul final apare progresiv in cursul saptamanilor urmatoare, edemul se reduce, forma si volumul sanilor se definitiveaza. Cicatricile postoperatorii se atenueaza in decurs de un an.